duminică, 29 martie 2015

Locul în care cerul se îngemaneaza cu pamântul - Buzioru









La Bozioru, in județul Buzău, în apropierea Lacului Goteș, la aproximativ 50 km de orașul Buzău și 20 km de Pătârlagele. Strălucirea cerului de aici care este de 23.000 de grade Kelvin, în comparație cu intensitatea unui cer senin din orice alt colț al lumii care ajunge la 6.000 de grade Kelvin. Așadar, o diferență enormă pentru care nu s-au putut găsi argumente logice și științifice.

Uneori în zilele senine, acel albastru curat al cerului se transformă în nuanțe profunde, parcă devenind un vortex. Cu cât privești mai mult spre el, ai impresia că te absoarbe infinitul. Simți că te cuprinde o vrajă ce îți paralizeaza toate simțurile, nu mai auzi nimic în jur.

S-au făcut numeroase teste sub formă de jocuri, prin împărțirea în două grupe și așezarea pe culmi diferite. Cerința era, ca prin puterea gândului să se transmită diferite informații. Aceste transmisii telepatice aveau un grad mai mare atunci când intensitatea cerului era maximă. Prin aceste percepții s-au putut identifica cu precizie vestigii antice din zonă, primeau informațiile ca și când pământul le dezvăluia misterele sale. Coincidență sau nu, Bozioru are ca simbol un triunghi cu baza pe verticala reprezentând un zeu enigmatic, ce rezolva secretele din adâncuri, asociat de unii cercetători cu un zeu al minelor. Era ca și când acest zeu intrase în conexiune cu cercetătorii supuși testelor.
Acest lucru este unic în lume, iar locul este plin de puteri paranormale și energetice.



Aici se află complexul schiturilor rupestre, iar mulți istorici susțin că munții Buzăului reprezintă leagănul creștinismului din țara noastră. Explicațiile localnicilor pentru fenomenele misterioase de la ei din comună se leagă tot de acest complex în care se regăsesc 20 de vestigii.
De asemenea, există dovezi că în aceste schituri au locuit  misionari creștini la doar 300 de ani după Iisus Hristos. Cea mai veche așezare este grota numită Fundul Peșterii din satul Nucu, comuna Bozioru, care a fost locuită încă din secolul al VI-lea.




Tot in aceasta zona, Travolitii au forme ciudate. Localnicii obijnuiesc sa aduca travoliti la poarta lor, confom superstitiei ca acestia aduc spor in casa. Trovantii sunt pietre vii care se hranesc cu nisip sporindu-si dimensiunile cu 4-5 cm. la 1200 de ani
Babele de la Ulmet,  sunt un grup de câțiva trovanți rămași suspendați în poziții ciudate. Trovanții  sunt pietre considerate pe vremuri magice datorită formelor acestora. În general au forme rotunjite, uneori sferice, și s-au dezvoltat în nisipul de pe fundul mării Paratethys care exista cândva și pe teritoriul României. Fiindcă ele “cresc” concentric, au fost confundați cu ouă de dinozauri sau chiar cu OZN-uri.

Printre sacrele vestigii ale trecutului se numara cea mai mare concentratie de locuinte rupestre, unele dintre ele aparute din vremuri preistorice, devenite ulterior lacasuri de propovaduire a Sfintei Evanghelii. ,,Leaganul crestinismului”, cel mai vechi centru monahal cunoscut din Carpati, urmand ca importanta dupa Dacia Pontica(Dobrogea), loc unde crestinismul se propaga inca de la primele sale zvaganiri, nu sunt decat notiuni ce privesc ansamblul religios Alunis-Nucu-Ruginoasa, ce se extinde pe teritoriile a trei localitati, Colti, Bozioru, Braiesti.


Singurul lacas de cult care inca functioneaza este Biserica din piatra de la Alunis-Colti. Dupa 1871 intra in custodia Episcopiei Buzaului, de atunci in coace functionand drept biserica de mir.

Grota Fundul Pesterii, sub aspect stiintific, este cea mai importanta din punct de vedere istoric dintre toate asezarile rupestre din cadrul faimosului ansamblu religios, Alunis-Nucu-Ruginoasda, o adevarata nestemata, ce atinge valoare mondiala prin arta parietala efectuata aici.


Pe fodul vechilor traditii si a unui climat de invatatura si patimi creatoare in acest colt de tara, numit nu intamplator de toti cei care ajung sa-i depaseasca hotarul, ,,o alta lume”, se regasesc peste 100 grafeme de origine locala in contopire clara cu caractere ce apartineau tuturor alfabetelor arhaice,  ce contureaza teoria ,,alfabetului autohton”, posibil ,,muma” a acestora, dar si simboluri comparabile cu cele de tip sumerian, ce pot veni in sprijinul tablitelor de la Tartaria de Mures (in anul 2000, fostul profesor de istorie din localitatea Colti, Dumitru Nica, la o partida de vanatoare descopera pe culmea Broscaru, o culme ce strajuieste catre vest localitatea, o piatra de forma unei inimi, plina cu simboluri de tip pictografic)  si care ar explica transmiterea din generatie in generatie a legendei unui rege sumerian in Muntii Buzaului.

Povestesc batranii ca, in vremuri imemoriabile, peste inaltimile Buzaului se extindeau domeniile unui rege batran, un intelept, o fiinta atotputernica numita Luana. Si-ar fi fost regele acesta si stapan al unei cetati ale carei ziduri atingeau cerul. Cetatea era strajuita si zi si noapte  de un soare ce stralucea aidoma astrului zilei. Cei de la cetate erau viteji  si netematori de moarte, iar Luana avea grija sa-i vindece pe cei raniti in razboaie cu apele fermecate, apele vii si moarte din Valea Izvoarelor. Multi ani fericiti ar fi trait cu totii, pana cand vrajmasi inzauati au venit in care de foc si au doborat Soarele Luanei. Mare prapad s-ar fi produs pe Pamant, acesta cutremurandu-se din incheieturi, locul cetatii si imprejurimile fiind arse profund sub scoarta terestra, si-ar fi ramas multa vreme pustiite, ca nici macar pasarile in zbor nu ar mai fi trecut pe acolo, daramite picior de om sau animal salbatic. Doar afland Pestera Inteleptului, situata undeva in apropiere, spun  interlocutorii nostri, am descifra ce anume s-a produs in acele vremuri.

           Luana, îl regasim in mitologia sumeriana, numai in izvoarele acestui foarte vechi popor, figurand drept divinitate dar si drept cel de-al treilea rege pamantean, rege-ensi. Ensi, in sumerian=intelept, insa o titulatura acordata doar semizeilor, povestea noastra purtandu-ne, deci, pe fagase candva populate de uriasi, ca nu intamplator , la Scaieni, un sat din aceasta zona, in anii ’60 taranii, in vreme ce sapau gropi pentru plantarea merilor, ar fi descoperit oseminte de giganti.  Ulmet-Bozioru  vine cu forme al caror secret doar Creatorul il detine

 În Ţara Luanei se afla lâna de aur, după care au fost trimiși argonauții. După tradiție, „lâna“ aparținea unui „berbece de aur care zbura prin aer, peste pământ şi mare“, dăruit de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutați de mama vitregă, au luat „berbecele“ şi au zburat cu el în ţinutul Colchis, cerând protecție regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizează ţara lui Aiete de la apus de Marea Neagră până lângă ținutul sciților. Exilat la Tomis, poetul se şi lamentează în privința barbarilor care-l înconjoară, „colchii şi hoardele de meteree şi geți“. Geții știm cine sunt. Colchii şi meteree au lăsat „urme“ în Ţara Luanei sub denumirea actuala a satelor Colți şi Materea, așezări locuite încă din neolitic, unde se află nişte sanctuare străvechi, păzite cu strășnicie de călugări până în secolul al XIX-lea. Oamenii spun că aceste sanctuare inscripționate cu simboluri străvechi sunt adevărate hărți ale comorilor sacre.

        



 Menhiri, tumuli funerari, trovanti, Tara Luanei, Legenda lanii de aur, centrul energetic, portalul,  fenomene paranormale, un azur de-o intensitate nemaiintalnita, scrieri necunoscute, uriasi, comori, chihlimbarul cu cele peste 160 de nuante, toate sunt aici , ca intr-o chilie modesta din care vrem sa plecam pentru a cauta altudeva Dumnezeirea.