Stati
ca: printre putinele substante care solubizeaza propolisul, este saliva umana?
Este ca si cum aceasta rasina miraculoasa, ar fi fost conceputa cu dedicatie
, pentru a fi utilizata in tratarea – prevenirea diverselor afectiuni.
Insusi
numele – Propolis, denumirea veche: Propodila, Procedila, denumirea științifică: Potentilla reptans
inseamna ‘’Dinaintea Cetatii’’
Cea
mai mare speranta a apiterapiei, propolisul, are la baza o substanta pe care
albinele o aduna de plop negru si careia ii adauga secretii proprii. Contine
rasini vegetale, balsamuri, flavone, ceara, uleiuri eterice volatile si
microelemente: aluminiu, bariu, fier, calciu, crom, siliciu, magneziu, nichel,
plumb.
Propolisul
poate fi folosit in scop terapeutic ca atare, exact ca guma de mestecat (saliva
umana fiind una dintre putinele substante care il solubilizeaza).
Tinctura
de propolis regleaza tensiunea, iar pusa pe gingia dureroasa sau pe maseaua
cariata alina durerea si impiedica infectia. (daca utilizati tincture de
propolis pus ape vata , pe gingie, este indicat sa nu tineti mai mult de 10- 15
minute deoarece este posibil sa arda pielea)
Leac
pentru o suta de boli, Propolisul are puternice efecte anestezice, antivirale,
antiinflamatorii si regeneratoare.
Ajuta
in vindecarea multor afectiuni:
-
boli ale aparatului respirator (aerosoli, 10% in solutie apoasa sau tinctura
20%, de trei ori pe zi, 30 de picaturi),
-boli
ale aparatului circulator (zilnic, 30 picaturi de tinctura 20%, dimineata, pe
nemincate),
-dureri
de stomac (30 de picaturi, intr-un pahar cu lapte, dimineata, pe stomacul gol),
-parazitoze
intestinale (10 picaturi, de doua ori pe zi, pe stomacul gol), infectii ale
rinichilor (40 de picaturi, de doua ori pe zi, inainte de mese cu o ora sau se
sug 5 - 10 g de propolis pe zi), boli ginecologice (tinctura alcoolica, 3 - 15%
- tamponari o data pe zi),
-menopauza
(10 picaturi zilnic, dimineata pe nemincate, timp de un an),
-boli
dermatologice (solutie alcoolica 30%, in amestec cu apa si miere),
-bataturi
(o bucata de propolis topit la foc se aplica in pansament),
-alcoolism
(omul beat se poate trezi din betie daca ii dam apa rece cu 50 de picaturi de
tinctura 20%).
Desi este cunoscut de peste 5.000 de ani, nenumaratele lui proprietati fiind valorificate din plin pe cele mai diferite meleaguri, actiunea lui nu este inca nici astazi pe deplin clarificata.
Atat dacii, grecii si romanii, cat si aztecii utilizau propolisul pentru tratarea celor mai diverse boli. Actiunea incredibila pe care o manifesta in lupta impotriva infectiilor a facut ca acest produs apicol, ce se prezinta la temperaturi de pana la 20 de grade sub forma solida, sa fie denumit si antibioticul albinelor.
La
noi, dupa cum sutine Dr.Ştefan Stângaciu – in cursul deapiterapie
, propolisul a mai primit denumirea de penicilina romaneasca, tinand cont atat
de larga raspandire a apiculturii pe teritoriul Romaniei, cat si de traditia
stuparitului, care se intinde pe mai multe milenii, dupa cum se stie prea bine
din marturiile pastrate din vremea vechii Dacii.
Este remarcabil faptul ca propolisul nu functioneaza numai ca un extrem de eficient antibiotic, dar, in plus, in timp, folosind acest produs natural, scapam de atat de periculoasa rezistenta ce face mereu mai putin eficace generatii dupa generatii de antibiotice. Daca adaugam si capacitatea lui de a regenera tesuturile si de a intari imunitatea, ne formam o prima imagine asupra rolului de exceptie al acestui incredibil dar al naturii
Propolisul
era și el folosit în vechime și este recomandat și azi pentru că ajută corpul
să lupte împotriva infecţiilor, reglează sistemul endocrin şi ajută digestia.Este remarcabil faptul ca propolisul nu functioneaza numai ca un extrem de eficient antibiotic, dar, in plus, in timp, folosind acest produs natural, scapam de atat de periculoasa rezistenta ce face mereu mai putin eficace generatii dupa generatii de antibiotice. Daca adaugam si capacitatea lui de a regenera tesuturile si de a intari imunitatea, ne formam o prima imagine asupra rolului de exceptie al acestui incredibil dar al naturii
Propolisul, un adevărat “protector al vieţii” a
fost folosit cu succes în tratamentul unor boli aparţinând următoarelor domenii
medicale:
Cavitatea
bucală
- Afte comune recurente cronice
- Glosodinii
- Herpes labial recurent
- Moniliază
- Parodontopatii cronice periferice
- Stomatite după amigdalectomii
- Stomatite ulceroase
- Stomatite ulceronecrotice
Otorinolaringologie
- Amigdalită acută
- Inflamaţia acută a urechii mijlocii
- Faringite cronice
- Faringite post-traumatice
- Hipoacuzie (auz slab)
- Infecţii cu virusul Influenza
- Laringite cronice
- Mezotimpanite
- Otite medii cronice supurate
- Otite cronice cu mezotimpanite acute
- Otite difuze externe
- Otite eczematoase difuze externe
- Ozenă
- Perforaţia traumatică a membranei timpanului
- Rinite alergice cronice
- Rinite hipertrofice cronice
- Rino-faringite cronice
- Rino-faringite hipotrofice cronice
- Rino-faringo-amigdalită acută
- Rino-faringo-amigdalite cronice
- Rino-sinuzite alergo-infectate hiperplastice cronice
- Sindrom cohleo-vestibular
Oftalmologie
- Afecţiuni inflamatorii microbiene ale polului anterior al ochiului
- Afecţiuni inflamatorii microbiene ale anexelor oculare
- Afecţiuni inflamatorii virale ale anexelor oculare
- Afecţiuni inflamatorii virale ale polului anterior al ochiului
- Arsuri oculare
- Arsuri ale anexelor oculare
- Sechele ale herpesului oftalmic
- Traumatisme oculare
- Traumatisme ale anexelor oculare
Boli
infecţioase
- Herpes Zostere
- Heptatite
- Salmoneloze
- SIDA
- Lepră
- Tuberculoză
- Malarie
- Trichomoniaze
- Tripanosomiaze
Boli pulmonare
(Pneumologie)
- Astm bronşic
- Bronşiectazii
- Bronşită astmatică
- Endo-bronşite nespecifice
- Infecţii cu virusul Influenza
- Pneumonii nespecifice
- Pneumonii cronice nespecifice
- Traheite
- Tuberculoză pulmonară
Afecţiunile
aparatului digestiv
- Colite subacute şi cronice
- Constipaţie
- Gastrite
- Ulcer gastro-duodenal
Ginecologie
- Dureri vaginale post-operatorii
- Eroziuni cervicale
- Leucoree
- Răni greu vindecabile după operaţii chirurgicale în sfera ginecologică
- Trichomonas vaginalis
- Vaginite
Dermatologie
- Alopecie în spoturi
- Alopecie totală
- Arsuri şi opăreli
- Eczeme
- Escarie
- Foliculite
- Furuncule cronice
- Hidroadenite
- Hiperkeratoză
- Intertrigo (la sugari)
- Lupus eritematos
- Neurodermite
- Piodermite
- Radiodermatite
- Tuberculoză cutanată (ca şi adjuvant)
- Ulcer cronic al gambei
- Ulcer trofic
- Verucoză
Radiologie şi
radioterapie
- Leziuni provocate de radiaţii
- Radiodermatite
Oncologie
Tumori produse
de factori externi ca : virusuri, bacterii, substanţe chimice, radiaţii etc.
Tumori produse prin slăbirea sistemului imun.
Tumori ce au ca origine epiteliile (pielea), sau/şi endoteliile (mucoasa).Toate denumirile medicale de mai sus arată dereglări produse de factori externi (poluarea, radiaţii, bacterii, virusuri, fungi, căldură excesivă, factori traumatici, etc.) sau interni (inflamaţii, hiper- sau hipo-funcţia organelor interne, a sistemelor, a ţesuturilor sau chiar a celulelor etc.).Propolisul poate
Tumori produse prin slăbirea sistemului imun.
Tumori ce au ca origine epiteliile (pielea), sau/şi endoteliile (mucoasa).Toate denumirile medicale de mai sus arată dereglări produse de factori externi (poluarea, radiaţii, bacterii, virusuri, fungi, căldură excesivă, factori traumatici, etc.) sau interni (inflamaţii, hiper- sau hipo-funcţia organelor interne, a sistemelor, a ţesuturilor sau chiar a celulelor etc.).Propolisul poate
îndepărta,
diminua sau neutraliza factorii menţionaţi mai sus, astfel armonizând funcţionarea
întregului corp, nu numai a părţilor sale componente.Pentru a vindeca sau alina
afecţiunile menţionate mai sus propolisul este administrat pacienţilor după o
anumită metodologie.
Administrarea
propolisului
Există două căi
principale de administrare a propolisului: internă şi externă.
Calea de
administrare “internă” semnifică faptul că propolisul pătrunde adânc în
organism, până la nivelul oaselor, rinichilor, inimii şi creierului.
Administrarea “internă” înseamnă nu numai administrarea orală sau prin nas
(inhalaţii) a propolisului, dar de asemenea prin anus sau vulvă (ca în cazul
supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injecţii. Administrarea “externă”
semnifică faptul că propolisul este aplicat pe piele şi/sau “orificiile”
superficiale: urechile şi ochii (sacul conjunctival). Când propolisul este
folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie să înţelegem că este
important să utilizăm câteva metode, “vehicule” pentru a atinge “ţintele”:
celulele, ţesuturile, organele, sistemele ce se află în dizarmonie.
Administrarea
orală (pentru a fi înghiţit):
- Ca
lichid
- Extract de propolis în apă
- Tinctură de propolis
- Sirop (ca în siropul pentru tuse)
- Ca
semi-lichid
- Amestec miere-propolis
- Extract de propilen-glicol
- Ca solid
- Propolis brut (mestecat apoi înghiţit)
- Pudră din propolisul brut
- Granule
- Extract de unt de propolis
- Tablete cu propolis
- Capsule
- Extract de propolis micro-incapsulat
Preparate
pentru cavitatea bucală
- Gumă de mestecat
- Pastă de dinţi
- Extract apos (uz local)
- Tinctură (uz local)
Pentru
afecţiunile aparatului respirator
- Inhalaţii.
Administrare
intravaginală
- Ovule (supozitoare vaginale)
- Tablete.
Administrare
intrarectală
- Supozitoare.
Injecţii
- Injecţii intra-articulare cu extract apos de propolis
·
Metodele de administrare a propolisului de mai sus pot fi
folosite singure sau combinate cu alte produse naturale (miere, usturoi,
ginseng etc.). Amestecurile, “propolis – alte produse naturale” pot fi
realizate ca preparate (ca în cazul farmaciei de casă) şi/sau ca produse
comerciale vândute în farmacii sau în magazine cu alimente naturale.
·
Dozajul
·
Cel mai bun ritm şi dozaj pentru metodele de administrare
de mai sus poate fi stabilit de către apiterapeut şi variază în funcţie de
afecţiune, structura pacientului, caracteristicile funcţionale şi chiar
emoţionale.
·
Deoarece toleranţa la propolis este destul de ridicată
(chiar şi 1 gram/Kg greutate corporală/zi poate fi tolerat), cantitatea de
propolis poate să varieze în limite largi în funcţie de scopurile terapeutice
(în unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de
extract de propolis – tincturi).
·
Propolisul brut (3-10 grame/zi) poate fi înghiţit după ce
a fost mestecat 5-20 minute.
·
Pentru tinctura de propolis 5-50 %, doza este de 5-30
picături, de trei ori pe zi, între mese, într-o linguriţă de apă sau ceai În
unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de
extract de propolis (tincturi).
·
Regulile administrării propolisului
·
În primul rând testaţi o posibilă alergie; ca sfat
general, similar pentru folosirea tuturor produselor apicole, este testarea
reacţiei alergice folosind numai cantităţi foarte mici la început. Astfel, se
începe cu numai o picătură de tinctură de propolis diluată într-o lingură de
ceai sau de apă, mai puţin de 10-50 mg. În forma naturală pentru mestecat, sau
aplicaţii externe cu unguent numai pe suprafeţe foarte mici ale corpului.
·
Începeţi obişnuit cu doze mici, numai dacă nu este o
urgenţă care să vă “forţeze mâna” (o sângerare masivă, de exemplu, internă sau
externă; sau arsuri);
·
Folosiţi câteva “vehicule” (miere, capsule, creme,
supozitoare);
Există
aproximativ 1-2% din populaţie cu alergie la propolis, sau cu reacţii alergice
la anumite substanţe ce intră în compoziţia sa, cum este prenil-cafeatul. Ca
rezultat al acestor alergii, propolisul nu este recomandat acelor persoane ce
suferă de asemenea alergii.
Iată câteva
reacţii adverse ce pot apare la persoanele alergice după administrarea de
propolis (intern sau/şi extern):
- Dermatite de contact la propolis (brut sau cremă, unguent).
- Dermatite cosmetice după aplicarea de creme cu propolis, loţiuni etc.
- Alergie la inhalarea de propolis cu spasme bronşice.
- Mucozităţi orale cu ulceraţii (tablete cu propolis, propolis de mestecat).
- Eczeme ocupaţionale la apicultori (propolis natural).
- Hipotensiune arterială (propolisul este spasmolitic şi astfel scade nivelul presiunii arteriale).
Limite
Limitele
folosirii propolisului sunt similare cu cele specificate pentru miere sau polen: