Cauti banci care ofera credite cu o dobanda mica? S-ar putea ca ceea ce vei citi in continuare, sa-ti deschida noi perspective despre felul in care vei privi creditele, bancile.
Primele credite si initiatorii lor !
Primele atestari documentare cu privire la activitatea
bancara provin din regiunea asiatica a Mesopotamiei si apartin culturii
sumeriene, una dintre cele mai veche civilizatii cunoscute.
Istoricii si arheologii dateaza vechimea primelor
institutii cu activitate similara cu cea bancara cu aproximativ 2000 de ani
inainte de Hristos. Principalele tranzactii, erau cele cu cereale si argint.
Multi istorici, considera ca rolul de ‘’ prima banca din
lume’’, a fost jucat de temple - acestea fiind recunoscute ca fiind primele care au depozitat si
creditat marfuri cu valoare monetara. Data fiind importanta lor pentru
organizarea politica, sociala si culturala a epocii, erau pazite in permanenta,
totodata beneficiind de protectia divina – ca spatii sacre. Acest din urma
aspect era si cel mai important in relatia cu potentialii clienti, creditand moral
institutia , fiind o polita de asigurare in plus ca nu pot fi pacaliti tocmai
de cei care slujesc divinitatea, predicand cinstea si corectitudinea.
Principala activitate a bancilor in acea perioada era de
depozite de la clienti, indiferent de moneda-marfa in care erau constituite
acestea, pentru pastrarea in siguranta a marfurilor respective si pentru care
depozitarul platea un comision bancii. Pe de alta parte, existau si depozite
purtatoare de dobanda si care puteau fi utilizate de banca la acordarea de
imprumuturi.
Nu se stie daca pe vremea respectiva, aceste institutii
bancare semnau contracte sau functiona ‘’onoarea’’ fiindca primele contracte contract
(contractus) le intalnim de abea in
dreptul roman clasic sau la grecii care
foloseau termenul de synallagma . Spre deosebire de dreptul civil roman, care era un drept
unitar, dreptul civil medieval, ca si dreptul evului mediu in general, s-a
diferentiat dupa starile sociale (dreptul nobiliar, dreptul canonic, dreptul
curtii, dreptul comerciantilor, dreptul orasenilor, dreptul taranilor liberi
etc.)
Dat fiind faptul ca primele activitati bancare au inceput
in Asiria și Babilon, bancherii
de mai tarziu au fost emigranti ai
acestor regiuni, unii adusi ca sclavi – mai tarziu eliberati . In Grecia
antica, multi bancheri faceau parte din clasa inferioara a metecilor, fiind
practic emigranti care aveau doar statut de rezidenti, nu si de cetateni. In
jurul anului 394 inainte de Christos, cel mai important bancher al Atenei era
Pasion, un fost sclav, pe care stapanii sai il eliberasera, iar ulterior ii
lasasera mostenire business-ul bancar (este foarte posibil ca aceasta mostenire
sa fie acumulata tocmai prin ceea ce
stapanii au invatat de la sclavul lor, care venea cu cunostinte bancare din
locul de bastina). Pasion a facut acelasi lucru si a transmis prin mostenire
banca sa sclavului sau Phormio, eliberandu-l totodata.
Blamul pentru
profesia bancara, apare in Noul Testament. Este binecunoscut momentul alungarii
din Templu „Isus a intrat in Templu si i-a scos afara pe toti cei ce vindeau si
cumparau in Templu. A rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor
ce vindeau porumbei si le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numita o casa de
rugaciune», dar voi ati facut din ea o pestera de talhari!“.
Prima corporație multinațională – Templierii
Templierii apar imediat după prima Cruciadă.
În 1119, un nobil Francez
din regiunea Champagne,
Hughes de Payens, împreună 8
cavaleri aleși dintre rudele sale, a creat Ordinul Cavalerilor Templieri.
Misiunea lor declarată era de a proteja pelerinii din Țara Sfântă. Cu acordul regelui Baldwin al
II-lea al Jerusalimului, și-au înființat sediul pe Muntele
Templului, unde este acum Moscheea
Al Aqsa.
Ordinul Templierilor, cu toate ca era gandit ca
organizatie militara, a dezvoltat
procedee financiare noi. Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 ,membrii
Ordinului au creat o puternică infrastructură economică în întreaga
creștinătate, introducând pentru prima oară proceduri financiare care au
reprezentat începutul sistemului bancar.
Dupa 1300 , organizația era prezentă pe scară largă, cu mii de sedii în toată Europa. Dețineau suprafețe întinse atât în Europa cât și în Orientul Mijlociu fiind implicati in agricultura, economie, manufactura, arhitectura, comert; practic, controlau cam tot ce se putea folosindu-si influenta pemtru a ramane independenti fata de stapanirea locala, fiind neimpozitabili. Templierii au stabilit o rețea financiară în întreaga creștinătate, mulți europeni folosind Ordinul ca pe o bancă în care să își depoziteze averea personală ceea ce a dus si la apariția -primelor scrisori de credit-
Regele Filip al IV-lea al Franței, puternic
îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea. Vineri, 13
octombrie 1307,
regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv pe Marele Maestru Jacques de Molay, și, după ce
le-a obținut mărturisirile prin tortură,
i-a ars
pe rug.
În 1312, papa
Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forța întregul
ordin.
De multe ori in istorie, aversiunea fata de bancheri si
de activitatea bancara s-a asociat strans cu antisemitismul. Acest lucru se
leaga insa direct de interdictia canonica a dobanzii din perioada medievala.
Intrucat nu erau crestini, iar religia mozaica nu le interzicea dobanda, foarte
multi dintre bancheri erau evrei, transmitandu-si businessul in familie, prin
mostenire, din generatie in generatie. Zeciuiala a facut parte din legea
mozaica prin care Dumnezeu le cerea contributie israelitilor (Leviticul 27:30-32;
Numerele 18:21, 24; Deuteronomul 12:4-7, 11, 17, 18; 14:22-27). El
le-a promis israelitilor "belsug in tot ce este bun" daca aveau sa
respecte legile sale (Deuteronomul 28:1, 2, 11, 12).
Unele religii folosesc aceasta lege ca motiv pentru a le cere membrilor contributie constand in a zecea parte din veniturile realizate, insa crestinii nu se afla sub legea data poporului Israel. Prin urmare, nu au obligaţia sa ofere o anumita suma.
Adevaratii crestini insa, fac donatii cu bucurie si
neconstransi, atunci cand au si considera ca semenii lor sunt la nevoie.
Acestea fiind spuse , fiti atenti de unde si pe cine
creditati, caci la disperare doar pragmatismul si consilierii onesti,
experimentati, te pot ajuta; altfel exista o limita peste care daca treci nu mai
vezi, nu-ti mai pasa , iar asta se poate plati cu varf si indesat !