Calusarii dansul National al Romaniei!
România are nevoie de simboluri pentru a fi vizibilă pe harta lumii. O frunză? Alte simboluri au dainuit din mosi stramoşi, fiind incă actuale. In speranta ca aceste simboluri vor fi tansmise generatiilor următore, ma alatur etnografilor care fac eforturi marcante pentru pastrarea patrimoniului cultural.
Toate popoarele lumii au cantece si dansuri
traditionale. Din păcare, Romanţa a incetat a fi cantata odata cu generatia
bunicilor/ strabunicilor nostrii. Folcloristii si etnografii fac eforturi
pentru a pastra incă vie Doina si Dansul Tracilor- Călusarii!
Dacă Wikipedia ne spune că nu mai suntem slavi
ci latini 70%, desi Geografia ne spune altceva iar slujbele in biserici se ţineau
in slavonă nu mai departe de acum 100 de ani, probabil ne va spune si că ritualul
Călusarilor este preluat de la romani si este Saltarello sau „Salii Palatini”
-„Săltăreții Palatini” dansat de preotii lui Marte.
Exlus!
Citand sursele, sperăm să descoperim impreună cine suntem, de unde
venim.
‘’Cunoscutul istoric grec Xenofon (427 î.Hr. –
355 î.Hr.) relatează despre „Jocul săbiilor”, un
dans tracic care semăna izbitor cu Căluşul actual: „După libaţii şi cântarea
paianului, cei dintâi s-au manifestat tracii, care au început să danseze cu
arma în mână, în sunetul flautului, sărind în sus cu uşurinţă şi agitând toţi
săbiile. În cele din urma, unul dintre ei l-a învins pe altul, şi toţi am
crezut că acela fusese ucis: dar el căzuse cu mare artă… Învingătorul a luat
arma celui învins şi s-a departăt cântând sitalke, iar ceilalţi traci îl
scoaseră pe cel ce căzuse ca şi mort: de fapt el însă, nu suferise câtuşi de
puţin”.
Cea mai veche relatare medievală a Căluşarilor
o avem, deloc paradoxal, de la un poet maghiar (slav), Balassi Bálint (1554 –
1594), care a avut ocazia să învețe puțin din acest dans, el fiind și bun
cunoscător al limbii române. La serbarea încoronării lui Rudolf al II-lea (25 septembrie 1572)
poetul a arătat câteva mișcări al jocului călușarilor, obținând admirația celor
din jur.
Ceva mai tîrziu, peste aproape 300 de ani,
scriitorul secui Dozsa Daniil (1821 – 1889), în opul istoric “Kornis Illona
II” (Pesta, 1859) vorbește despre
vechimea jocului Călușarilor, relatând o
serbare dată de Sigismund Bathori la 19 octombrie 1599, în onoarea fiicei mai
mari a lui Mihai Viteazul, serbare la care au fost de față și Doamna Stanca,
împreună cu cele două fiice, Beatrice și Florica, precum și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai. Sebarea
a avut loc sub ruinele de la Piatra Caprei, undeva între Cricău și Alba Iulia.
La această sărbătoare – relatează Dozsa Daniil
– au luat parte și ostași ai lui Mihai
Viteazu, Călușarii. Acestia, călușarii, erau sub conducerea Vornicului Baba
Novac. Soldatii (călușarii), au fost cei care au executat jocul:
“Într-un cerc
mai larg erau așezați 12 stâlpi pe vârful cărora se aflau table de un
stânjen pătrat. Pe fiecare se așezase câte un jucător. Înăuntrul stâlpilor se
afla o pânză orientală, cu o țesătură foarte tare, de la care se întindeau 12
sfori de mătase la vârful stâlpilor, în mâinile celor 12 jucători așezați pe
stâlpi. În jurul stâlpilor erau înșirați o sută de călușari, rezemați după
datina poporului, cu mâinile și capul pe bâtele lor ghintuite cu argint.
Faptul că Baba Novac a coordonat dansul
Călușarilor, fiind vataful din joc, certivica faptul că loialul căpitan al lui Mihai Viteazu, de
origine sârba a adus in actualitate Călușarii , dans al teritoriului slav : traci, geto-dacic.
Căluşul este cea mai complexă şi mai arhaică
dintre formele coregrafice ritualice româneşti. Este un dans de feciori, jucat
în săptămâna Rusaliilor şi răspândit pe întreg teritoriul locuit de dacoromâni
(adică şi în peninsula Balcanică). Băieţii care doreau să intre în ceata
Căluşarilor se adunau cu o săptămână înaintea Rusaliilor, în afara satului, la
malul unei ape unde depuneau, cu mâna pe steag, jurământul prin care se legau
să respecte regulile cetei şi condiţiile purităţii rituale în perioada
Rusaliilor (abstinenţa sexuală şi un comportament adecvat normelor de conduită
etică a comunităţii tradiţionale). Timp de o săptămână ei trăiesc intens
într-un timp sacru.
Ceata, formata din 9-11 membri şi organizată
ierarhic, este condusă de un vătaf, căruia toţi ise supun. Un alt personaj
important al cetei este „mutul” : mascat, în timpul dansurilor, el îi
penalizează pe cei care greşesc şi execută tot felul de gesturi comice, unele
obscene. În perioada Rusaliilor, Căluşarii poartă un costum specific, cu
zurgălăi la picioare, iar în mână ţin o bâtă. Ceremonialul cuprinde practici şi
formule magice, dansuri şi acte rituale, executate de ceata strict ierarhizată:
Mut, Vătaf, ajutor de Vătaf, Stegar, Căluşari de rând. Starea euforică şi
coeziunea mistică între participanţi sunt obţinute prin executarea, până la
epuizare fizică şi psihică, a dansurilor sacre, după melodii de joc cântate de
lăutari.
La încheierea perioadei sacre a Rusaliilor,
Căluşarii revin la locul în care depuseseră jurământul, despodobesc steagul
şi-l ingroapă într-un loc secret. Apoi ceata se răsfiră, fiecare membru
apucând-o în altă direcţie.
Numărul impar al căluşarilor, ca şi cea mai
mare parte a actelor ritualice, se leagă de credinţa în existenţa şi prezenţa
pe pământ a IELELOR, fiinţe supranaturale, deosebit de agresive şi periculoase,
atât pentru oameni cât si pentru animale, deoarece ele nu acţionează
individual, ci în grup. De aici constituirea căluşarilor în ceată, ei fiind
nedespărţiţi pe toată perioada Rusaliilor.
Căluşarii trebuiau să-i apere pe oameni de
IELE, pentru ca aceştia să nu se îmbolncvească şi, în acelaşi timp, să-i
vindece atunci când, încălcând interdicţia de a lucra în perioada Rusaliilor,
erau luaţi din căluş…''
Sursa: Certitudinea.ro
Deloc întamplator, elemental comun al celor
care au pastrat vie traditia călusarilor este ”Pana de la pălărie”, care
simbolizeaza spiritele înalte - îngerii, zburatorii, protectorii omenirii!
Desigur, simbolul purtarii penelor la palarie este ramas din vremea cavalerilor teutoni si mult mai vechi, din timpul triburilor antice.