Calusarii ! Dansul National al Romaniei

 

Calusarii dansul National al Romaniei!

România are nevoie de simboluri pentru a fi vizibilă pe harta lumii. O frunză? Alte simboluri au dainuit din mosi stramoşi, fiind incă actuale. In speranta ca aceste simboluri vor fi  tansmise generatiilor următore, ma alatur etnografilor care fac eforturi marcante pentru pastrarea patrimoniului cultural.

Toate popoarele lumii au cantece si dansuri traditionale. Din păcare, Romanţa a incetat a fi cantata odata cu generatia bunicilor/ strabunicilor nostrii. Folcloristii si etnografii fac eforturi pentru a pastra incă vie Doina si Dansul Tracilor- Călusarii!

Dacă Wikipedia ne spune că nu mai suntem slavi ci latini 70%, desi Geografia ne spune altceva iar slujbele in biserici se ţineau in slavonă nu mai departe de acum 100 de ani, probabil ne va spune si că ritualul Călusarilor este preluat de la romani si este Saltarello sau „Salii Palatini” -„Săltăreții Palatini” dansat de preotii lui Marte.

Exlus! Călusarii apartin spatiului balcanic, au origine slava si nu sunt Săltăreții ci Zburatorii

Citand sursele, sperăm  să descoperim impreună cine suntem, de unde venim.

‘’Cunoscutul istoric grec Xenofon (427 î.Hr. – 355 î.Hr.) relatează despre „Jocul săbiilor”, un dans tracic care semăna izbitor cu Căluşul actual: „După libaţii şi cântarea paianului, cei dintâi s-au manifestat tracii, care au început să danseze cu arma în mână, în sunetul flautului, sărind în sus cu uşurinţă şi agitând toţi săbiile. În cele din urma, unul dintre ei l-a învins pe altul, şi toţi am crezut că acela fusese ucis: dar el căzuse cu mare artă… Învingătorul a luat arma celui învins şi s-a departăt cântând sitalke, iar ceilalţi traci îl scoaseră pe cel ce căzuse ca şi mort: de fapt el însă, nu suferise câtuşi de puţin”.

Cea mai veche relatare medievală a Căluşarilor o avem, deloc paradoxal, de la un poet maghiar (slav), Balassi Bálint (1554 – 1594), care a avut ocazia să învețe puțin din acest dans, el fiind și bun cunoscător al limbii române. La serbarea încoronării  lui Rudolf al II-lea (25 septembrie 1572) poetul a arătat câteva mișcări al jocului călușarilor, obținând admirația celor din jur.

Ceva mai tîrziu, peste aproape 300 de ani, scriitorul secui Dozsa Daniil (1821 – 1889), în opul istoric “Kornis Illona II”  (Pesta, 1859) vorbește despre vechimea jocului Călușarilor, relatând  o serbare dată de Sigismund Bathori la 19 octombrie 1599, în onoarea fiicei mai mari a lui Mihai Viteazul, serbare la care au fost de față și Doamna Stanca, împreună cu cele două fiice, Beatrice și Florica, precum  și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai. Sebarea a avut loc sub ruinele de la Piatra Caprei, undeva între Cricău și Alba Iulia.

 

La această sărbătoare – relatează Dozsa Daniil –  au luat parte și ostași ai lui Mihai Viteazu, Călușarii. Acestia, călușarii, erau sub conducerea Vornicului Baba Novac. Soldatii (călușarii), au fost cei care   au executat jocul:

“Într-un cerc  mai larg erau așezați 12 stâlpi pe vârful cărora se aflau table de un stânjen pătrat. Pe fiecare se așezase câte un jucător. Înăuntrul stâlpilor se afla o pânză orientală, cu o țesătură foarte tare, de la care se întindeau 12 sfori de mătase la vârful stâlpilor, în mâinile celor 12 jucători așezați pe stâlpi. În jurul stâlpilor erau înșirați o sută de călușari, rezemați după datina poporului, cu mâinile și capul pe bâtele lor ghintuite cu argint.

Faptul că Baba Novac a coordonat dansul Călușarilor, fiind vataful din joc, certivica faptul  că loialul căpitan al lui Mihai Viteazu, de origine sârba a adus in actualitate Călușarii , dans al teritoriului  slav : traci, geto-dacic.

 

Căluşul este cea mai complexă şi mai arhaică dintre formele coregrafice ritualice româneşti. Este un dans de feciori, jucat în săptămâna Rusaliilor şi răspândit pe întreg teritoriul locuit de dacoromâni (adică şi în peninsula Balcanică). Băieţii care doreau să intre în ceata Căluşarilor se adunau cu o săptămână înaintea Rusaliilor, în afara satului, la malul unei ape unde depuneau, cu mâna pe steag, jurământul prin care se legau să respecte regulile cetei şi condiţiile purităţii rituale în perioada Rusaliilor (abstinenţa sexuală şi un comportament adecvat normelor de conduită etică a comunităţii tradiţionale). Timp de o săptămână ei trăiesc intens într-un timp sacru.

Ceata, formata din 9-11 membri şi organizată ierarhic, este condusă de un vătaf, căruia toţi ise supun. Un alt personaj important al cetei este „mutul” : mascat, în timpul dansurilor, el îi penalizează pe cei care greşesc şi execută tot felul de gesturi comice, unele obscene. În perioada Rusaliilor, Căluşarii poartă un costum specific, cu zurgălăi la picioare, iar în mână ţin o bâtă. Ceremonialul cuprinde practici şi formule magice, dansuri şi acte rituale, executate de ceata strict ierarhizată: Mut, Vătaf, ajutor de Vătaf, Stegar, Căluşari de rând. Starea euforică şi coeziunea mistică între participanţi sunt obţinute prin executarea, până la epuizare fizică şi psihică, a dansurilor sacre, după melodii de joc cântate de lăutari.

La încheierea perioadei sacre a Rusaliilor, Căluşarii revin la locul în care depuseseră jurământul, despodobesc steagul şi-l ingroapă într-un loc secret. Apoi ceata se răsfiră, fiecare membru apucând-o în altă direcţie.

Numărul impar al căluşarilor, ca şi cea mai mare parte a actelor ritualice, se leagă de credinţa în existenţa şi prezenţa pe pământ a IELELOR, fiinţe supranaturale, deosebit de agresive şi periculoase, atât pentru oameni cât si pentru animale, deoarece ele nu acţionează individual, ci în grup. De aici constituirea căluşarilor în ceată, ei fiind nedespărţiţi pe toată perioada Rusaliilor.

 

Căluşarii trebuiau să-i apere pe oameni de IELE, pentru ca aceştia să nu se îmbolncvească şi, în acelaşi timp, să-i vindece atunci când, încălcând interdicţia de a lucra în perioada Rusaliilor, erau luaţi din căluş…''

Sursa: Certitudinea.ro

Deloc întamplator, elemental comun al celor care au pastrat vie traditia călusarilor este ”Pana de la pălărie”, care simbolizeaza spiritele înalte - îngerii, zburatorii, protectorii omenirii!

Desigur, simbolul purtarii penelor la palarie este ramas din vremea cavalerilor teutoni si mult mai vechi, din timpul triburilor antice.

Din 2005, UNESCO a proclamat ritualul Căluşului drept „capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii”.