marți, 3 februarie 2015

ALERGIE la AMBROZIE







            ‘’Despre om se spune că este singura fiinţă gânditoare care are cunoştinţă despre zei ‘’ spunea Marcus Tullius Cicero. Si totusi, hrana zeilor, ambrozia,  nu este deloc tolerata de om, ba dimpotriva omul este alergic la ambrozie!





Ambrozia –hrana zeilor sau  buruiana otravitoare !?

Ambrozia (greacă:αμβροσία) este o băutură foarte dulce, „mai dulce ca mierea” spunea Alexandru Mitru, care era destinată numai și numai zeilor.Cei care beau această licoare și nectarul divin deveneau zei nemuritori.Această băutură a apărut în miturile și religia grecilor antici.
Distincţia dintre hrana rezervată zeilor şi alimentele permise oamenilor este funda­mentală. Cu toate că se bucură de ofrandele constînd din roadele cîmpului şi animale, zeii se hrănesc cu Nectar şi Ambrozie, altfel spus cu alimente (mîncare şi bău­tură) ce nu sînt de pe această lume şi care le sînt rezervate în exclusivitate. Consu­marea hranei zeilor poate provoca schim­bări radicale în viaţa oamenilor. Chiar şi un erou de origine semidivină ca Heracle îşi schimbă condiţia, devenind nemuritor, sugînd la sînul Herei.

In mitologie, responsabila cu umplerea cupelor cu nectar (ambrozie ) pentru zei era   Hebe a fost Zeita tineretii si paharnicul zeilor. Ea este fiica lui Zeus si a Herei patroana tinerelor mirese si insotitoarea Afroditei.


 Dupa ce Hercule obtine nemurirea, o primeste din partea lui Zeus, pe Hebe de sotie. Prin Hebe, Hercule castiga tineretea vesnica. Numele Hebe vine de la cuvantul grecesc “tineret” sau “ floarea vietii “ iar in unele picturi Hebe este descrisa ca o zeita a gratiei,  iertarii, ca mireasa a lui Hercule, ca paharnic al zeilor ce toarna ambrozie( sursa tineretii vesnice) dintr-un ulcior. In astrologie, Hebe arata o zona, un domeniu de viata in care suntem in “ slujba altora “ renuntand la egoism  si satisfacand cerintele altora. Deoarece Hebe este purtatoarea oficiala a ulciorului cu ambrozie ce hraneste si pastreaza nemurirea, tineretea vesnica, in astrologie poate arata prin ce mijloace ne putem hrani sufletul pentru a ramane tanar, fiind mereu atenti la ceea ce este in jur










Intr-o definitie aforistica,  in dictionarul umoristic al limbii romane,  Tudor Musatescu  scria ‘’Ambrozie: Băutură cu care se omeneau zeii.’’ 



Conform descrierii datat din 1958 lui Wagner și Beals din SUA ambrozia a fost descoperită și identificată ca buruiană în 1838. Conform lui Basett și lui Crompton (1975) ambrozia a fost studiată de către Palliser în 1863. În Canada s-a descoperit polenul acestei specii, cu o vechime de peste 60000 ani - datat din perioada interglaciară.
Intensificarea transporturilor intercontinentale a produselor agricole (cartofi, cereale, semințe de trifoi) a facilitat răspândirea acestei specii pe alte continente. Prezența Ambrosiei pe continentul European a fost semnalată prima oară în 1863 în Germania și în 1870 în Elveția. Datorită slabei sale competivități și aclimatizări - răspândirea speciei a fost încetinită.
Răspândirea plantei pe continentul European a început în perioada primului război mondial. Prima apariție pe teritoriul Ungariei s-a semnalat în Anii 1920 în Somogy sud. Răspândirea accelerată în Ungaria a avut loc în Anii 1990. Începând cu Anii 1950, s-a răspândit cu repeziciune în Europa. În această perioadă a fost semnalată în regiunile lyoneze, iar în perioada 1960-70 a ridicat numeroase probleme de sănătate în rândul locuitorilor zonei. Conform studiului de la GA2LEN cea mai afectată țară este Ungaria, unde 58-60% sunt sensibili la polenul de ambrozia. În Germania 14% din populație e sensibilă la polenul de ambrozia, în Olanda 15% iar în Danemarca 20%.
La început răspândirea speciei era lentă datorită perioadei de aclimatizare - dar după perioada de aclimatizare răspândirea ambroziei s-a desfășurat într-un ritm accelerat.











In țara noastră, planta s-a aclimatizat recent - răspândirea sa a fost ajutată de Încălzirea globală. Primele informații asupra acestei specii în România datează din 1908 - planta fiind prezentă în zona Banat, Sighet, Moldova, Muntenia și Ploiești. În această perioadă s-au identificat doar exemplare individuale sau populații foarte mici. După anul 1990 pe teritoriul României numeroase terenuri agricole au fost abandonate, au avut loc defrișări masive în sectorul silvic, astfel Ambrozia s-a extins foarte mult în flora spontană, invadând inclusiv culturile agricole.
Deși este o specie invazivă în România și nefiind periculoasă pentru sănătatea populației, această plantă nu este recunoscută oficial în România ca plantă de carantină.




Rinita alergică
Pacienţii sensibili au probleme toată vara din cauza acestui polen. Strănuturile, rinoreea, congestia nazală, conjunctivita alergică (lăcrimare, prurit, eritem ocular) sunt simptome des intălnite la aceşti pacienţi. De asemenea, la persoanele care smulg ambrozia poate apărea dermatita de contact. In Romănia, ambrozia poate fi intălnită cu precădere pe Valea Mureşului, in Banat, in judeţele Bihor, Vaslui, Giurgiu. In Europa, zonele cu cea mai mare răspăndire a acestei plante sunt Valea Rhone (Franţa) şi statele din zona Balcanilor.
REACŢII. Dr Larisa Ionescu-Călineşti ne atrage atenţia că reacţia alergică la polenul de ambrozie este accentuată dacă pacienţii sensibili consumă alimente ca pepenele roşu, pepenele galben, dovleacul, bananele. In asemenea cazuri, alergia se manifestă la nivelul mucoasei bucale.



Asa ca ...chiar daca Cicero spunea  ‘’Foamea este condiment pentru orice mâncare’’  ambrozia ramane doar hrana zeilor ; doar ei beneficiaza de  nemurire și tinerețe veșnică!