Ambrozia - ''hrana zeilor'' sau buruiana otravitoare !?
‘’Despre om se spune că este singura fiinţă gânditoare care are cunoştinţă despre zei ‘’ spunea Marcus Tullius Cicero. Si totusi, hrana zeilor, ambrozia, nu este deloc tolerata de om, ba dimpotriva omul este alergic la ambrozie!''
Ambrozia (greacă:αμβροσία) este o băutură foarte
dulce, „mai dulce ca mierea” spunea Alexandru
Mitru, care era destinată numai și numai zeilor.Cei care beau această
licoare și nectarul divin deveneau zei nemuritori.Această băutură a apărut în
miturile și religia grecilor antici.
Distincţia dintre hrana rezervată zeilor şi alimentele
permise oamenilor este fundamentală. Cu toate că se bucură de ofrandele
constînd din roadele cîmpului şi animale, zeii se hrănesc cu Nectar şi
Ambrozie, altfel spus cu alimente (mîncare şi băutură) ce nu sînt de pe
această lume şi care le sînt rezervate în exclusivitate. Consumarea hranei
zeilor poate provoca schimbări radicale în viaţa oamenilor. Chiar şi un erou
de origine semidivină ca Heracle îşi schimbă condiţia, devenind nemuritor,
sugînd la sînul Herei.
In mitologie, responsabila cu umplerea cupelor cu nectar
(ambrozie ) pentru zei era Hebe a fost Zeita tineretii si paharnicul
zeilor. Ea este fiica lui Zeus si a Herei patroana tinerelor mirese si
insotitoarea Afroditei.
Dupa ce Hercule obtine nemurirea, o primeste din partea
lui Zeus, pe Hebe de sotie. Prin Hebe, Hercule castiga tineretea vesnica.
Numele Hebe vine de la cuvantul grecesc “tineret” sau “ floarea vietii “ iar in
unele picturi Hebe este descrisa ca o zeita a gratiei, iertarii, ca
mireasa a lui Hercule, ca paharnic al zeilor ce toarna ambrozie( sursa
tineretii vesnice) dintr-un ulcior. In astrologie,
Hebe arata o zona, un domeniu de viata in care suntem in “ slujba altora “
renuntand la egoism si satisfacand cerintele altora. Deoarece Hebe este
purtatoarea oficiala a ulciorului cu ambrozie ce hraneste si pastreaza
nemurirea, tineretea vesnica, in astrologie poate arata prin ce mijloace ne
putem hrani sufletul pentru a ramane tanar, fiind mereu atenti la ceea ce este
in jur
Intr-o definitie aforistica, in dictionarul umoristic al limbii romane, Tudor Musatescu scria ‘’Ambrozie: Băutură cu care se omeneau
zeii.’’
Conform descrierii datat din 1958 lui Wagner și
Beals din SUA ambrozia
a fost descoperită și identificată ca buruiană
în 1838. Conform lui
Basett și lui Crompton (1975)
ambrozia a fost studiată de către Palliser în 1863. În Canada s-a descoperit
polenul acestei specii, cu o vechime de peste 60000 ani - datat din perioada
interglaciară.
Intensificarea transporturilor intercontinentale a produselor agricole
(cartofi, cereale, semințe de trifoi) a facilitat răspândirea acestei specii pe
alte continente. Prezența Ambrosiei pe continentul European a fost semnalată
prima oară în 1863
în Germania
și în 1870 în
Elveția. Datorită slabei sale competivități și aclimatizări - răspândirea
speciei a fost încetinită.Răspândirea plantei pe continentul European a început în perioada primului război mondial. Prima apariție pe teritoriul Ungariei s-a semnalat în Anii 1920 în Somogy sud. Răspândirea accelerată în Ungaria a avut loc în Anii 1990. Începând cu Anii 1950, s-a răspândit cu repeziciune în Europa. În această perioadă a fost semnalată în regiunile lyoneze, iar în perioada 1960-70 a ridicat numeroase probleme de sănătate în rândul locuitorilor zonei. Conform studiului de la GA2LEN cea mai afectată țară este Ungaria, unde 58-60% sunt sensibili la polenul de ambrozia. În Germania 14% din populație e sensibilă la polenul de ambrozia, în Olanda 15% iar în Danemarca 20%.
La început răspândirea speciei era lentă datorită perioadei de aclimatizare - dar după perioada de aclimatizare răspândirea ambroziei s-a desfășurat într-un ritm accelerat.
In țara noastră, planta s-a aclimatizat recent - răspândirea sa a fost ajutată de Încălzirea globală. Primele informații asupra acestei specii în România datează din 1908 - planta fiind prezentă în zona Banat, Sighet, Moldova, Muntenia și Ploiești. În această perioadă s-au identificat doar exemplare individuale sau populații foarte mici. După anul 1990 pe teritoriul României numeroase terenuri agricole au fost abandonate, au avut loc defrișări masive în sectorul silvic, astfel Ambrozia s-a extins foarte mult în flora spontană, invadând inclusiv culturile agricole.
Deși este o specie invazivă în România și nefiind periculoasă pentru sănătatea populației, această plantă nu este recunoscută oficial în România ca plantă de carantină.
Rinita alergică
Pacienţii sensibili au probleme toată vara din cauza acestui polen. Strănuturile, rinoreea, congestia nazală, conjunctivita alergică (lăcrimare, prurit, eritem ocular) sunt simptome des intălnite la aceşti pacienţi. De asemenea, la persoanele care smulg ambrozia poate apărea dermatita de contact. In Romănia, ambrozia poate fi intălnită cu precădere pe Valea Mureşului, in Banat, in judeţele Bihor, Vaslui, Giurgiu. In Europa, zonele cu cea mai mare răspăndire a acestei plante sunt Valea Rhone (Franţa) şi statele din zona Balcanilor.
REACŢII. Dr Larisa Ionescu-Călineşti ne atrage atenţia că reacţia alergică la polenul de ambrozie este accentuată dacă pacienţii sensibili consumă alimente ca pepenele roşu, pepenele galben, dovleacul, bananele. In asemenea cazuri, alergia se manifestă la nivelul mucoasei bucale.
Asa ca ...chiar daca Cicero spunea ‘’Foamea este condiment pentru orice mâncare’’ ambrozia ramane doar hrana zeilor ; doar ei beneficiaza de nemurire și tinerețe veșnică!