De ce ar fi Sfantul care a Crestinat Romania, Apostolul Andrei, aparatorul Lupilor asa cum apare adesea in unele articole preluate intentionat in mod gresit, cand Lupii in folclorul romanesc = varcolaci, spiritele rele, cele care stau la raspantii pentru a indruma trecatorii pe drumul pierzaniei.
Oare atat de mult ne-am atasat de mitul Dracula incat sa sustinem ca Sfantul Andrei este aparatorul lupilor?
Sfantul Andrei ocroteste energetic desigur mai multe state, orase: Romania, Cipru, ...etc. Cu siguranta, un sinod a hotarat ca Sfantul Apostol Andrei sa fie protectorul Romaniei insa literarura apocrifa desi foarte bogata este incalcita in aceasta privinta. Toata Crestinatatea (ortodocsi, catolici, evrei) este construita pe cultura (cultul) Mesopotama (Ghilgames), Mithra, (Vaticanul este construit pe un templu Mithra, in Romania sunt peste 300 de astfel de temple), la Daci- Zoroastrismul. Aceste culturi sant construite in jurul unei constelatii, constelatia Leului (Poarta lui Ra, Poarta Raiului, aici aflandu-se steaua urmata de magi in cautarea Pruncului Sfant ) constelatie care este patronata de Soare si care ii are ca adepti pe Magi (Astronomi, Invatati Persani -Craii de la Rasarit)
In cultura europeana, vrajitorii erau reprezentati calare pe un lup.
În Munţii Apuseni, legendele vorbesc despre Stăpânul sau Păstorul Lupilor, al cărui rol nu este doar acela de conducător de haită, ci şi de apărător al oamenilor faţă de lupi şi al lupilor faţă de oameni; el mai poartă şi numele de Trifonul Lupilor.
Romanii aveau ca si simbol Lupul (lupoaica care i-a crescut pe cei doi frati Romulus si Remulus care s-au ucis intre ei pentru avere). Cum Mantuitorul Isus Hristos a fost ucis de catre Romani, simbolistic, Sfantul Andrei a devenit protector impotriva lupilor !
Apostolul Andrei aparator impotriva lupilor!
In unele reltari, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susține că acest nume – Apostolul Lupilor – derivă din vechea denumire a Dacilor, Daoi, (tradus de unele scrieri -lupi), dar și de la simbolul lor – Lupul. Se spune ca Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și ca cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre peștera care i s-a oferit ca adăpost.
Sfantul Andrei nu proteja Lupul ci Leul pe care toata Crestinatatea il are ca simbol! Steaua urmata de magi in cautarea Pruncului Sfant se afla in constelatia Leului, deci este vorba despre un simbol celest. (vezi aici) Mai cititi inca o data si pronuntati cu voce tare numele Dacilor: Daoi. Fonetic, este imposibil sa fie pronuntat intr-un singur cuvant, “Da, Oi!” (oi=miei=suflete crestine). Chiar in limba Romana, un sens familiar al cuvantului "a traduce", folosit frecvent in 1800- inceputul anilor 1900, regasit in schitele lui I.L.Caragiale este de "a insela, a pacali". De fapt, atat de mult au schimbat unii autori cuvintele adaugand, scotand si inventand sensuri, incat s-a pierdut esentialul.
Lupul este pradatorul, Leul este aparatorul sufletelor.
Sfintii parinti sunt adesea infatisati in gura unei pesteri, avand langa ei un leu. Cum este posibil ca un om si un leu sa salasuiasca in aceeasi pestera? Mergand dincolo de imagini, intelegem ca este vorba despre simboluri. Ascetii arborau la gura pestrii unde locuiau un steag, steagul locului constelatiei de unde vin spiritele spre intrupare. Acest steag, reprezenta un leu, constelatia leului, nicidecum un lup sau constelatia lupului.
“Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:26–32)
Apostolul Andrei a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul. Apoi, dacă a auzit pe dascălul său arătând cu degetul și zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), lăsându-l pe el a urmat după Hristos.
In iconografie, Sf. Andrei este infatisat ca un barbat cu barba alba, impartita in doua parti, simbolul cunoscut fiind Crucea Sf. Andrei, Crucea in X sau Rascrucea.
Extrapolind si revenind la viata cotidiana, regasim Crucea Sfantului Andrei la orice raspantie de drumuri. Cunoscuta ca semn de avertizare rutier international – locul unde ar trebui sa te opresti obligatoriu, sa te asiguri ca nu se apropie nici un pericol(tren) iar in cazul in care acesta trece sa-l lasi sa treaca, pornind abea apoi, in siguranta, la drum. Ca si semn rutier, Crucea Sfantului Andrei , poate fi si un indicator de avertizare -presemnalizeaza intersectia a doua drumuri, nedirijata, soferii avand obligatia de a reduce viteza , a se asigura si a acorda prioritate celui din dreapta.
In oricare din cazuri, intersectia drumurilor sau raspantia, vine cu semnul ATENTIE! Esti liber sa mergi mai departe dar asigura-te ca drumul tau este bun ( este liber) sau asteapta si lasa-i pe cei care au dreptul sa treaca primii, urmand sa mergi mai departe in deplina siguranta.
Mergand mai departe si cautand un corespondent al crucii Sfantului Andrei in lumea vietuitoarelor, am gasit aceasta imagine. Un paianjen, care parca striga: “Atentie la capcane!”
Daca cautati semnificatia numelui Andrei pe Google, veti primi o explicatie uluitoare: “O semnificatie acceptata a numelui Andrei este acela de obicei al "facutului de ursit", de aceea in noaptea de 30 noiembrie tinerele fete incearca sa-si afle "ursitul" sau viitorul sot ori sa-l determine, prin mijloace magice, pe flacaul dorit sa le ia de sotie. “ De ce s-ar asocia numele unui Sfant cu astfel de fapte si de ce ar ajuta Sf. Andrei, ca o persoana sa obtina sufletul altei persoane prin inselaciune, aparente, magie? Oare sa fie aceasta semnificatia barbii impartite in doua a Sfantului Andrei, liberul arbitru? “Eu sunt aici sa-ti dau ce-mi ceri dar tu trebuie sa deschizi ochii, sa vezi, sa intelegi daca drumul ales este bun, este sigur. De tine depinde ce alegi, unde te duce drumul ales si cum ajungi la destinatie!”
Intre magie si credinta, un Leu si un Lup, acelasi teritoriu: constiinta omenirii, credinta oamenilor, valori si principii, lupta pentru viata vesnica si suflete!
Lupii in folclorul romanesc = varcolaci, spiritele rele, cele care stau la raspantii pentru a indruma trecatorii pe drumul pierzaniei. In cultura europeana, vrajitorii erau reprezentati calare pe un lup. În Munţii Apuseni, legendele vorbesc despre Stăpânul sau Păstorul Lupilor, al cărui rol nu este doar acela de conducător de haită, ci şi de apărător al oamenilor faţă de lupi şi al lupilor faţă de oameni; el mai poartă şi numele de Trifonul Lupilor.
Lup=Dragon=Draco? In multe scrieri referitoare la daci apar aceste traduceri. Cat adevar este?
Realitatea este ca s-a facut o confuzie voita sau nu, trimiterile fiind facute la cultura asiatica! Simbol al vieții în China, animal protector în Indonezia, păzitor al săbiilor în Japonia, malefic și viclean în Europa, dragonul se întâlnește în numeroase mituri și legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezești sunt ființe benefice ce aduc noroc.
Cum arata dragonul asiatic? Uneori un leu, alteori un cap de leu cu coada de sarpe. Acesta, protejeaza o sfera care adeseori este interpretata ca fiind pamantul,
Conform legendei chineze,domnia împăratul galben (Huangdi), era strâns legata de „Long” (dragonul chinezesc). La sfârșitul domniei sale, primul conducător legendar, Împăratul Galben, simbolul Soarelui, a fost imortalizat ca un dragon care a urcat în Rai. Celălalt conducător legendar, împăratul Yan, s-a născut prin unirea telepatica a mamei sale cu un dragon mitic. Întrucât chinezii ii consider pe Împăratul Galben și Împăratul Yan drept strămoșii lor, uneori se referă la ei înșiși drept „descendenții dragonului”. Această legendă a contribuit și la utilizarea dragonului chinezesc (leului asiatic) ca simbol al puterii imperiale.
Dragonii (de obicei cu cinci gheare pe fiecare picior- simbolizand in zodiacul occidental zodia leului, prima zodie fiind berbecul) erau un simbol pentru împărat în multe dinastii chineze. În timpul dinastiei Qing, balaurul imperial era colorat în galben sau auriu, iar în timpul dinastiei Ming era roșu. Tronul imperial a fost denumit Tronul Dragonului. În timpul dinastiei târzii Qing, balaurul a fost chiar adoptat ca steag național. Dragonii sunt prezentați în sculpturi pe scările și pasarelele palatelor imperiale și a mormintelor imperiale, cum ar fi în Orașul Interzis din Beijing.
În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În Grecia antică prima menționare a unui dragon este in Iliada lui Agamemnon – aici se descrie un dragon albastru pe manerul sabiei și o emblemă de balaur cu trei capete pe scut. Cu toate acestea, cuvântul grecesc utilizat (δράκων drákōn, drákontos genitiv δράκοντος) ar putea însemna "sarpe". De aici conotatiile negative legate de sarpele care i-a ispitit pe Adam si Eva, pentru ca acestia sa devina muritori. Alte mentiuni ale dreagonului pot fi gasite in Theogonia lui Hesiod.
În mitologiile băștinașilor americani, dar și în estul Asiei, ei sunt văzuți ca forțe primare ale naturii și ale universului. Sunt asociați cu înțelepciunea și cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice și supranaturale și sunt reprezentanți ai mediului acvatic. Ei personifică apa, fântânile, ploile și râurile.
Unele culturi înzestrează dragonii cu darul vorbirii, adica ‘’oameni dragon’’ – vizionari, persone care primesc darul cunoasterii si il impartasesc semenilor, ajutandu-I sa vada si sa inteleaga dincolo de aparente.
Legendele referitoare la originea lupului afirmă că acesta a fost creat de drac pentru paguba omului, după ce a modelat lupul din humă sau lemn el nu a reuşit să-i dea viaţă, singul datator de viata fiind Dumnezeu. Pentru a-i da acestei creaturi viata (suflet), ar fi trebuit ca lupul sa primeasca sufletul altcuiva, un suflet luat de catre necurat de la altcineva. Astfel, sufletele celor care ajung in iad se vor intoarce pe pamant, ca “lupi”, formand haite de pradatori care vor lucra in folosul necuratului. De aceea, niciodata, un lup nu va putea fi dresat. Nu are datele necesre pentru a fi pus in slujba oamenilor. Toate povestile romanesti prezinta lupul ca fiind personaj negativ. Raul nu se va pune niciodata in slujba oamenilor, doar ii va amagi si supune.
Biblia mentioneaza ca o periada, "chivotul legamantului" (cel care pastreaza cele 10 porunci) a stat la filisteni, timp in care l-a nimicit pe zeul lor pagan, Drago. S-a facut "voit?" o confuzie intre Drago (draco) si Dagh- Daghoi care in limba Meda insemna Munteni - Pastori (ciobani, oieri).
Anticul Grec originar din Prusa / Bursa - Bitinia / Asia “Mică” - Dion “Gură de Aur” = Dio Chrysostomos (unchiul istoricului Dio Cassius) a enunțat: “Geții sunt mai înțelepți decât aproape toți Barbarii și mai asemenea Grecilor” (el - ca vechi Grec - era contemporan cu Geții, trăind pe vremea regelui Decebal). Dacii au trecut pe malul stâng al Dunării, în partea Munților, înainte de a trece Geții propriu-ziși în partea Moldovei, se acordă a zice cei mai mulți autori vechi. Noi credem că Dacii trecuți din Tracia în Carpații de peste Dunăre au fost un popor mult mai puțin Barbar decât Geții și iată ce voiam să expunem aici. Credem că Dacii erau Asiatici, surnumiți Frigieni, Bitinieni, Misieni, pe când Geții erau o seminție Sarmată, a căror origine părea să fie mai proprie Schitiei decât Traciei. Din rândurile lui Herodote vedem că Geții aveau alte datine decât Tracii și nu vedem nicidecum că Geții de cari vorbea Ovid erau tot aceia de cari vorbea Herodote. Nu credem că Dacii să fi fost nici Geții lui Herodote, nici Geții lui Ovid. Credem că Dacii erau de viță Asiatici, de origine Pelasgă. Credem că numele de Daci le venea din limba Medă, însemnând Munteni (‘Dagh’). Credem că acei Asiatici au trecut Dunărea în urma lui Alexandru și în urma Iasigilor spre Carpați. De la dânșii se dete numele de Moesia părții dupe malul drept al Dunării.
Se cunoaste ca Dacii erau oameni pasnici: agricultori, apicultori, mestesugari, se ocupau de oierit si crestera vitelor. Intrebati un cioban "Bade, daca ar fi sa-ti aperi teritoriul, ti-ai alege ca stindard dusmanul de moarte, lupul, sau ceva de care lupii se tem?"
Leul ca simbol Crestin = Iisus, Dumnezeirea, lumina, iubirea, intelepciunea si empatia. În Biblie, leul, este amintit de 130 de ori.
La izvoare Zamolxe – la varsare Andrei.
Oare Dacii, un popor de oameni intelepti, astrologi, medici, razboinici, ar fi putut sa-si schimbe religia, sa uite de Zamolxis si sa se lase crestinati peste noapte? I-ar fi putut ajunge "o viata de om" unui Apostol, pentru a crestina un popor daca "terenul" nu ar fi fost e pregatit? (sa nu uitam ca Sf. Andrei este si patron spiritual si al Greciei, Spaniei, Scotiei)
Apa Sfanta a Dacilor Naparas sau Ialomita, face legatura intre doua mari personalitati ale neamului Romanesc. Pestera lui Zamolxe la izvoarele Raului Ialomita, Pestera sfantului Andrei in apropiere de varsarea Raului Ialomita in Dunare.
Despre Zamolxe, Herodot spuna: ” În tot timpul cât îşi ospăta oaspeţii şi le cuvânta astfel, pusese să i se facă o locuinţă sub pământ. Când locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene“
La Crestinarea unui copil, Botezul se face cu apa pentru a capata intelepciunea, curatenia si claritatea, dar si forta, abilitatea (putera apei a fost folosita in antichitate ca si un laser, pentru a taia bucatile imense de apa cu care s-au construit Piramidele, Sfinx-ul din Egipt, civilizatia Maia, Petra, Capadocia si alte locuri stiute si nestiute inca de noi). Apa, vine dintr-o lume nevazuta, subpamanteana se purifica singura printr-un filtru natural inainte de a izvora si se varsa in alta lume nevazuta, acvatica, lasandu-ne sa-i luam energia, calitatile, resursele.
Pentru calugari, toată perioada de la intrarea în mănăstire şi până la tunderea în monahism (călugărirea) se numeşte „ispitirea canonică” sau noviciat ce cuprinde 3 stadii:de la primirea în mănăstire la admiterea noului venit în rândul fraţilor, de la admiterea ca frate de mănăstire la îmbrăcarea în haină monahală (dulama),de la purtarea dulamei la tunderea în monahism (slujba de călugărire)
Dacă cel care doreşte să devină călugăr trece de toate cele trei etape, dând dovadă de dorinţă şi vocaţie pentru aşa ceva, cu acordul episcopului urmează momentul oficial al tunderii în monahism care se face doar în mănăstire de către episcop.
Este momentul în care cel care va deveni călugăr depune cele trei voturi monahale: sărăcia, fecioria şi ascultarea, care se constituie în jurăminte ce se fac în faţa altarului. Candidatul, este întins la pământ în semnul crucii şi îmbrăcat doar cu o haină albă care reprezintă cămaşa bucuriei lui. Tunderea în monahism se face în prezenţa unui naş, tot călugăr, care-l poartă pe viitorul monah sub mantia lui, fiindu-i îndrumător tot restul vieţii, la fel ca şi naşul de botez.